Numele spune totul: sans souci - "fara griji". Acesta e numele pe care regele Prusiei, Frederic la II-lea, l-a dat palatului pe care l-a inaugurat, cu un fastuos banchet, la 1 mai 1747. Aici, regele, cunoscut mai apoi drept Frederic cel Mare, se retragea pentru odihna si pentru a scapa de rigorile curtii aflata pa Postdam, dedicandu-se, fie si pentru scurt timp, pasiunilor sale: muzica si dezbaterile filozofice cu savanti si scriitori.
        Din pacate, pentru el, ocaziile de acest fel erau rare. Schloss Sanssouci a devenit, in scurt timp, sediul guvernului regal, chiar daca fusese conceput ca un loc retras si nu era potrivit activitatilor administrative. Dar Frederic al II-lea indragea viata la tara si isi iubea resedinta de vara, care era implinirea unuia dintre visurile lui cele mai dragi.
        Ca print mostenitor, el a avut o tinerete grea, fiind mereu in conflict cu severul sau tata, "regele-soldat" Frederic Wilhelm I.
        Frederic cel Mare era un rege-filosof, cu formatie de artist si un program de guvernare inspirat de iluminismul francez. Aceasta se stia despre el cand s-a urcat pe tronul Prusiei, in 1740. Dar, imediat dupa incoronare, monarhul de 28 de ani a surprins pe toata lumea cu politica sa razboinica. Folosind slabiciunea Habsburgilor de dupa urcarea pe tron a Mariei Tereza, el a invadat Silezia.
        Ocuparea acestei provincii a fost preludiul celor trei razboaie duse impotriva Austriei, la sfarsitul carora micul stat prusac devenea o mare putere europeana. Construirea Sanssouci-ului a inceput in timpul celui de-al doilea razboi pentru Silezia, in care armata prusaca a fost condusa chiar de Frederic. Pe front, el primea informatii despre stadiul constructiei trimise de prietenul sau, arhitectul Georg Wencelaus von Knobelsdorff.
        Exista deja o vie, cand Knobelsdorff a inceput, in aprilie 1745, construirea unui mic palat. In zona de primire, pe unde treceau trasurile, o colonada semicirculara asigura delimitarea, iar, dinspre gradina, o scara eleganta isi desfasura cele 132 de trepte pana la castel. Arhitectul a reusit sa dea cladirii de o culoare ocrugalbui si incununata de o cupola aramie un farmec pastoral, intim si luminos.
        Micul castel nu avea decat douasprezece camere. Una dintre cele mai frumoase era camera de muzica, ale carei decoratiuni murale in stil rococo pareau ca anticipeaza bucuria muzicii mozartiene. In Sala de Marmura, cu cele saisprezece coloane duble si cupola aurita. Frederic al II-lea aduna artisti, filosofi si savanti - printre care si Voltaire - la faimoasa "masa rotunda".
        Tot Knobelsdorff a proiectat si primul parc de la Sanssouci. Gradina, cu vase decorative, sfincsi si pavilioane, cu grote, fantani, izvoare si temple, apare ca un senzual contrapunct baroc, la rigoarea militarismului prusac.
        Parcul de circa 300 de hectare adaposteste cateva cladiri comandate special de Frederic al II-lea. In timpul domniei sale, a fost adaugata galeria de statui, casa de oaspeti Neue Kammern, poarta cu obelisc si Casa chinezeasca a Ceaiului. Ultimul mare proiect a fost Noul Palat, construit intre 1763 si 1769. Intinse gradini conduc spre acest magnific palat, celebrate a fortei Prusiei dupa Razboiul de Spate Ani.
        Frederic cel Mare nu a locuit niciodata in Palatul Nou, pentru ca a ramas in Palatul Nou, pentru ca a rams fidel Sanssouci-ului. In 1786, el a fost inmormantat in biserica garnizoanei de la Potsdam. Abia in 1991, ultima sa dorinta a putut fi respectata si Frederic al II-lea a fost reinhumat intr-un cavou, la Sanssouci, locul despre care spusese ca era locul unde se simtea "fara griji".