La inceputuri, Manhattan a fost un orasel din peninsula cuprinsa intre raurile Hudson si East River, adapostind o diversitate de oameni, de rase si conditii sociale diferite. In 1524, Giovanni da Verrazaro, un florentin aflat in serviciul regelui francez Francisc I, a debarcat in golful New York. Englezul Henry Hudson, care lucra pantru Compania Indiilor Orientale, a ajuns si el in 1609. In 1624, opt colonisti s-au stabilit in Manhattan, fondand asezarea Noul Amsterdam, iar, in 1643, aproape 500 de persoane locuiau in acesta colonie, unde se vorbeau 18 limbi. Din 1664 englezii preiau puterea in oras, care-si va primi numele dupa titlul unui frate al regelui englez, ducele de York. In 1788, New York devenea capitala statului cu acelasi nume, fiind al saptelea dintre cele 13 state care aveau sa formeze Statele Unite. Doi ani mai tarziu, cu cei 31131 locuitori ai sai, New York era cel mai mare oras al Statelor Unite. Expansiunea orasului a impus construirea unui pod, astfel ca, in 1883, avea sa fie cel mai lung, pe atunci, pod suspendat, podul Brooklyn. El lega cartierul Brooklyn de Manhattan, formandu-se astfel "Marele New York".

        In prezent, Manhattan este orasul cu doua fete: una, imbujarata si stralucitoare, o cursa trepidanta pe strazile aglomerate, prin baruri, cinematografe, muzee, galerii de arta,

magazine ieftine si buticuri de lux, si cealalta, viata de zi cu zi a afacerilor, lupta acerba pentru cativa dolari in plus. Aceasta lupta este dusa, in general, departe de tumultul strazii, in cladirile de birouri care au inflorit aici in secolul trecut si care au facut din Manhattan capitala zgarie-norilor.

        Constructia unor cladiri din ce in ce mai inalte a fost posibila o data cu dezvoltarea unor tehnologii care folosesc armaturi puternice de otel, care pot suporta astfel mai multe etaje. Aceste cladiri au dat Manhattan-ului un stil unic, deosebit de interesant. De o frumusete aparte este constructia numita Flatiron, ridicata in 1902, care seamana cu o imensa sculptura din fier, de unde-i vine si numele: "fierul de calcat".
        In anii 1930, arhitectii au impodibit zgarie-norii cu decoratii preluate din Europa. Un exemplu tipic este sediul societatii General Electric, proiectat e Cross & Cross. Varful complexului de birouri a fost decorat cu minunate frize gotice din caramida rosie, innobiliate cu placi de caramica glazurata. Cea mai cunoscuta cladire este Empire State Building. Fatada ei in stilul art deco (propriu anilor 1920-1930) este un punct de referinta estetica pentru arhitectura moderna.

        Cand construirea de astfel de edificii s-a raspandit si in alte orase, Manhattan a descoperit "stilul international", cum a fost numita arhitectura americana cu influente europene. La acea vreme, un om, Philip Johnson, care a ramas pana astazi un fel de "batran intelept" al arhitecturii moderne, a construit primul sau zgarie-nori. El a avut parte de recunoastere internationala in 1958, cand, impreuna cu colegul sau de origine germana Meis van der Rohe, a proiectat extrem de moderna Seagram Building. Doua zeci de ani mai tarziu, in 1978, echipa de arhitecti de la Hugh Stubbins & Associates a impus noi standarde finalizand

        Citycorp Centre, o cladire de 46 de etaje care, cu cele patru uriase turnuri ale sale de deasupra bulevardului Lexington si cu partea de sus inclinata la 45 de grade a devenit una dintre emblemele Manhattan-ului. Un an mai tarziu Philip Johnson a revenit, proiectand primul zgarie-nori post-modern pentru firma de telecomunicatii AT&T. Turnul de birouri a fost terminat in 1983, acoperisul lui avand forma unei vitrine Chippendale. Indrazneala experimentelor lui Johnson asupra formelor a impus noi standarde, eliberand arhitectura de strictetea vechilor reguli.