Jupiter

        Jupiter este cea mai mare planeta din Sistemul Solar. Desi e cea mai mare planeta, totusi ea e cea mai misterioasa. Prima data Galileo a studiat cu telescopul sau, si a descoperit 4 sateliti mari în jurul planetei.
        Datorita distantei mari (2 ani de calatorie) Jupiter nu prea a fost vizitata de sonde spatiale. Primele nave care au studiat planeta au fost Pioneer-10 lansat in 3 martie 1972, si Pioneer-11 pornit în 6 aprilie 1973. Pioneer-10 e una din cele mai rapide nave create de om. Forta gravitationala a Jupiterului a accelerat-o pana la 132000 km/h. În 1977 a fost o ocazie speciala: Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun au fost intr-o pozitie ideala, încat navele lansate au putut sa le viziteze deodata pe toate. În acelasi an Statele Unite a lansat doua nave: Voyager-1 si Voyager-2. Urmatoarea ocazie se va rasari dupa 179 de ani.
        Voyager-1 a fost lansat în 20 august 1977, si a ajuns la Jupiter în 9 iulie 1979. Voyager-2 a pornit în 1 septembrie 1977, si a avut functia de a întari datele transmise de Voyager-1. A ajuns planeta în 5 martie 1979.
        Sondele au descoperit în jurul lui Jupiter un mini-sistem solar, alcatuit din 16 sateliti, si un inel subtire, ce de pe Pamânt nu se vede, asemanator cu al Saturnului, la o distanta de 65000 km de suprafata. Are o grosime de 30 de km, si-l alcatuiesc particule de 0,01 mm.

        În structura planetei domina starea lichida si gazoasa. Contine 90% hidrogen si 10% heliu. Jupiter are cea mai mare viteza de rotire in jurul axei sale. O rotatie dureaza mai putin de 10 ore. Rotirea rapida creaza o energie imensa în interiorul planetei.
        Nucleul alcatuit din fier, la temperatura de 30000°K. Nucleul este înconjoarat de un învelis de hidrogen atomic lichid, cu o grosime de 46000 km, urmând un strat de hidrogen molecular lichid, pâna la 24000 km. E vorba despre doua stari fizice deosebite a hidrogenului lichid, datorita presiunii uriase, de 3 milioane de atmosfere.
        Pe Jupiter îl caracterizeaza cel mai mult atmosfera sa complicata. În straturile joase se gaseste hidrogen lichid, deasupra lui apa înghetata. Stratul mijlociu e alcatuit din nori de sulfat de amoniu, dupa care urmeaza gheata de amoniu. Stratul superior e format din hidrogen.

        Un alt lucru interesant ce putem observa pe Jupiter sunt braurile paralele cu Ecuatorul planetei, de 10000 km late. Se vad 4 benzi rosii-cafenii si 5 zone alb-galbui, pâna la latitudinea de 45°.
        Atmosfera planetei a fost extraordinar de stabila în ultimele sute de ani. Pata rosie este cunoscuta de 300 de ani, si de atunci nu si-a modificat aspectul. Dimensiunile sale sunt gigantice: are o lungime de 40000 Km, si o latime de 13000 Km, diametrul 142800 Km(diametrul Pamantului e 12700 km).
        Planeta are un camp magnetic foarte puternic. Cand Pioneer-11 în 27 noiembrie 1974 a ajuns la 7,6 milioane de km de Jupiter, a intrat in magnetosfera planetei. Cum vantul solar a produs oscilatii mici, înca de 3 ori a iesit si a intrat. Forta magnetica e de 10 ori mai puternica decat a Pamântului.

        Nava Galileo în 1995 a ajuns pe Jupiter. A fost lansata în 1989. Nava a fost accelerata de forta gravitationala a Venusului. Unitatea principala a studiat planeta si satelitii sai, si a fost trimisa o sonda în atmosfera planetei sa o studieze.
        Dupa masurarile navelor a iesit în evidenta, ca doi sateliti a lui Jupiter, Ganymede si Callisto sunt mai mari decat Mercur, iar Io nu e mai mare decat Luna. Cum ne departam de Jupiter, densitatea satelitilor scade. Navele au masurat la Io si Granymede o atmosfera foarte subtire.
        Cel mai interesant satelit al Jupiterului este Io. Are atmosfera si ionosfera proprie, ce a fost descoperita înca de Pioneer-10. O mare surpriza, pe orbita satelitului, în fata si în spate, la unghi de 60° au gasit nouri de hidrogen luminos, care probabil provine din atmosfera satelitului.
        Fiindca Io mereu e în magnetosfera furtunoasa a Jupiterului, litosfera lui e foarte activa. Datorita distantei mici fata de Jupiter, planeta actioneaza pe Io cu o forta gravitationala uriasa, astfel Io e plin cu vulcane, si e unul din cele mai active corpuri din Sistemul Solar.