Campania antiotomana

Victoriile impotriva Imperiului otoman

Aderarea Tarii Romanesti la "Liga Sfanta" a condus la izbucnirea (13 sepembrie 1594) unei revolte antiotomane soldata cu suprimarea creditorilor levantini si a intregii garnizoane otomane stationata in Bucuresti. Pe acest fundal, Mihai porneste o ofensiva generala impotriva Inaltei Portii, atacand cetatile turcesti de pe ambele parti ale Dunarii (Giurgiu, Harsova, Silistra s.a.).
Urmeaza o serie de victorii impotriva tatarilor si turcilor (Putineiu, Stanesti si Serpatesti) culminata cu incendierea Rusciukului. Dupa modelul victorios al lui Mihai, Aron Voda porneste o campanie similara. Datorita recunoasterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de catre Aron Voda si succesorul sau, Razvan Stefan, Mihai trimite o delegatie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relatiile munteano-transilvanene.
Nerespectand porunca domnitorului, delegatia de boieri condusa de mitropolitul Eftimie semneaza un trat cu Bathory prin care Mihai devenea loctiitorul acestuia pe propriul sau tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcatuit din 12 boieri de rang inalt. Comandand o armata de cca. 16.000 de ostasi, la care se adaugau cei 7.000 de transilvaneni condusi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obtine victoria la Calugareni - 13/23 august 1595(evocata in mod stralucit in poemul "Pasa Hassan" de George Cosbuc).
Constraofensiva otomana il forteaza sa se retraga in munti, asteptand sprijinul lui Sigismund. Intre timp, Stefan Razvan este inlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movila, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul incepe (cu sprijin transilvanean si moldovean) eliberarea oraselor Targoviste (5-8 octombrie 1595), Bucuresti (12 octombrie 1595) si Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

Negocierile de pace cu Inalta Poarta

Pierderile suferite in urma campaniilor antiotomane, precum si dezastrele provocate de ostasii sultanului, au adus Tara Romaneasca in pragul colapsului financiar. Cu visteria golita, Mihai se vede silit sa aplice o solutie pe cat de nepopulara, pe atat de vitala supravietuirii statale: "asezamantul" sau "legarea taranilor de glie" prin care rumanii (taranii fara pamant din Valahia) erau siliti sa ramana pe mosia pe care se aflau in acel moment.
Dupa cateva confruntari pe linia Dunarii, Mihai decide inceperea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, in schimbul acceptarii suzeranitatii otomane si a platii tributului, Inalta Poarta recunostea domnia voievodului pe intreaga durata a vietii sale. In paralel, domnitorul valah incheie un tratat si cu Casa de Habsburg (Manastirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat impotriva turcilor. Prin dubla suzeranitate (otomana si habsburgica) se anula practic tratatul dezavantajos al boierilor cu Sigismund Bathory.