Construita initial ca turn de veghe cladirea a fost transformata in Primarie pe masura ce orasul s-a dezvoltat. In 23 decembrie 1420 se incheie un
acord intre Adunarea Districtului Tara Barsei si breasla blanarilor privind construirea Casei Sfatului. In acest document se spune ca reprezentantii breslei blanarilor brasoveni au ingaduit celor noua comune ale „Provinciei Tara Barsei” sa-si construiasca deasupra boltii de vanzare a breslei o camera pentru „acordarea dreptatii” si pentru sedintele magistratului. Din cauza invaziei turcesti din 1421, a distrugerii in mare parte a orasului, precum si a arestarii magistratului orasului, acest proiect va fi amanat. Urmatoarea mentiune despre Casa Sfatului din Brasov apare in 1503, cladirea fiind mentionata sub numele de „Praetorium”. Cladirea a cunoscut de-a lungul anilor multe modificari, multe dintre ele datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:
-5 iulie 1608 – un traznet loveste turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decat dupa ce s-a turnat in foc vin, otet si lapte;
-17 iunie 1662 – un cutremur afecteaza puternic Casa Sfatului; turnul avea sa se prabuseasca in proportie de doua treimi;
-24 iulie 1682 – o furtuna puternica loveste din nou “turnul trompetistilor” (numit asa pentru ca un trompetist anunta trecerea fiecarei ore);
-21 aprilie 1689 – marele incendiu (provocat de fortele habsburgice care asediau orasul) distruge o mare parte din cladire. Dupa aproape un secol, in anul 1780, se incheie lucrarile de reconstructie a Casei Sfatului, aproximativ in forma pe care o cunoastem astazi. Administratia orasului se muta din aceasta cladire in anul 1876, intr-o cladire noua situata la interesectia strazilor Republicii si Mihail Sadoveanu.
La inceputul secolului 20, Casa Sfatului urma sa fie demolata si inlocuita cu o cladire administrativa moderna. Acest lucru a fost evitat doar datorita unei puternice campanii de presa pentru mentinerea vechiului monument istoric.
Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc in anii 1909-1910 cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis piramidal, cu tigle colorate. Din 1950 cladirea gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.
CASA NEGUSTORILOR (PODUL BATUSILOR – CERBUL CARPATIN)
C ladirea este cunoscuta mai ales sub numele de Casa Negotului (astazi galeriile Corona). A constituit hala orasului înca din secolul al XVI-lea fiind un loc în care erau depozitate si vândute numeroase marfuri, atelierele produse în ateliere care adesea se aflau în aceeasi cladire. Cladirea are pivnita în subsol, aceasta este construita în tehnica boltilor cilindrice, boltile de la parter si etaj serveau drept magazine pentru a etalarea si vinderea produselor sau adaposteau mici ateliere ale mestesugarilor. În pivnita se aflau depozitele magazinelor si atelierelor din casa negotului si o crâsma numita în mod sugestiv „Casa de betie”. La parter erau mici ateliere si dughene in care mesterii si comerciantii isi prezentau produsele.
Cladirea a fost construita in urma unei promisiuni facuta de Apollonia Hirscher ca multumire pentru faptul ca fiica sa a fost salvata de la moarte. Se pare ca micuta intrase in moarte clinica si si-ar fi revenit dupa funerarii in mormant, fiind descoperita de catre un gropar sarman care a incercat sa-i ia bijuteriile. In amintirea acestei intamplari, Apollonia Hirscher si fiica sa sunt figurate intr-o fresca pe frontonul cladirii Hirscher de pe strada Michael Weiss 22 (colt cu strada Republicii).
GRANARUL ORASULUI
Cladirea a fost construita in prima jumatate a secolului al XVI –lea. Este una dintre cele mai vechi si bine pastrate cladiri din oras. A functionat ca depozit de marfuri al Brasovului medieval, etajul fiind destinat pastrarii granelor si produselor alimentare, fiind organizat pe strazi si vecinatati. Acum cladirea gazduieste Bistro de l’Arte.
CETATEA BRASOVULUI
Construita in varful unui deal in anul 1395, cetatea a fost una dintre cele mai puternice din Transilvania. Vechea cetate de pe dealul Sf. Martin a fost distrusa in anul 1529.
Pe la mijlocul secolului
al XVI-lea cetatea a fost refacuta de catre generalul conte Arko, capatand in marea parte infatisarea de astazi. Fortificata din nou in secolul urmator si renovata de mai multe ori, cetatea s-a dovedit a fi un adapost sigur mai ales pe timpul rascoalelor din perioada principelui Rakoczi. Cheltuielile mari de intretinere au au determinat orasul sa daruiasca cetatea imparatesei Mariei Tereza. Cetatea a intrat apoi in posesia statului si a avut diverse destinatii, mai ales ca inchisoare. Astazi cladirea adaposteste un restaurant cu specific romanesc, nu foarte popular.